vineri, 9 ianuarie 2009

Discutie cu taximetristu`...

GUEST POST : Textul nu`mi apartine, o prietena imi povestea cu naduf deunazi despre taximetristii constanteni... si din poveste in poveste s-a ajuns la postu` asta... enjoy :



Joi dimineata. Dorm. Visez chiar. Cuminte si decent. Suna alarma telefonului. 7.00.Tresar si injur indecent. Remove, azvarlit si intors pe partea ailalta. Adorm la loc. Suna al doilea telefon (is dotata dracului). 7,20. Mormai, injur din nou, ma ridic alene si privesc cu ura pasionala la patrupedu` din patu` conjugal. Pozitie comoda, deplin relaxanta. Sforaie nestingherit. Urmeaza ritualurile ce tin de incaperea cu vana, buda, chiuveta si bideu, dupa caz. Impactu` cu apa n-are efectul scontat. Din nou in dormitor. Scormonesc prin sertare dupa budigai. Zaresc vecinul de vizavi in balcon la tigara. Mutra lui belicoasa imi ranjeste tamp. N-am perdele. Astept dar de casa noua. Casa noua de 3 ani. Halal prieteni.
Ies pe usa, strigand o urare de bine patrupedului. Ridica scarbit o geana. Promit ca n-o sa-l mai deranjez cu efuziunile mele matinale.
Ajung in strada. Ezit : taxi sau transport in comun? Ora si gerul impun: TAXIIIIII. De 2 saptamani iese taxi. Deschid sfioasa usa din spate a unei masini de productie autohtona, care merge bine la export, ba chiar si la livrarile intracomunitare (cinste lor): sunteti liber? (becu` verde era stins). ”Da, d-ra, sigur, urcati”. Urc, bag destinatia si dau sa ma cufund in motaiala-mi atat de necesara inainte de a da piept cu oaresce chipuri si voci. Nu-mi iese. Nenea din fata: “pe Ferdinand sau pe Traian?. Eu: cum o fi. “Pai stiti d-ra, pe Ferdinand sunt multe semafoare!” Zic: atunci luati-o pe Traian, dar repet, mie mi-e totuna. El: “dra, dar stiti ca si pe Traian, daca e dat drumul la celalalt sens stam acolo si asteptam chiar si jumatate de ora si se formeaza niste cordoane…” (pe strada cu nume imperial se lucreaza la ceva consolidare de mal + evident se ridica un mall, asa ca tre sa astepti insu` cu vesta reflectorizanta si batu` aferent in mana, sa-ti dea semnalu`). In sfarsit, se hotareste. O luam pe Ferdinand (b-dul cu multe semafoare). In cele 2 saptamani de jucat cu taximetristii de-a combinarile de n luate cate xyz, cand a picat Ferdinand am prins toate semafoarele rosii ca focu`, iar pe Traian numai liber pentru cei din sensu` opus (taximetristu` cel mai bengos si declarat castigator fara drept de apel, e creieru` care a ales Traianu` ca e muuult mai rapid, iar odata ajunsi la locul cu blocajul, dupa o suldama zdravana a decis sa se intoarca si s-o ia pe Ferdinand, unde, desigur, am prins toate stopurile ;) ) Inchid paranteza. lunga. Sunt in taxi, domnul din fata mea baguie ceva despre vreme. Apoi ceva despre sarbatori si turisti (wtf?) Revine la nenorocitii de la meteo care mereu dau gres cu prognozele. Ma pune naiba sa-i raspund un da, da. Acum am devenit intimi. Pluseaza: “e tarziu? va grabiti?” Fac un efort: nu, nu. “Vreti chiar la poarta 2 sau sa va las la liceul x?” (ca toti ceilalti colegi de breasla, stie el mai bine unde tre sa ma debarce) Scrasnesc printre dinti: la poarta 2!! El, susprins si surescitat de propria-i inteligenta: “aaa…..nu sunteti eleva, megeti in Port”. Tac. El: “la spital? studenta la medicina?” Tac. Persista in idiotenie: “sau aveti pe cineva bolnav, doamne fereste?” Incerc sa opresc iuresul: nu, merg la serviciu. Miracol: nu mai zice nimic. Respir usurata. Motai. “D-raaaaaaaaaaaaaaaaa!!!! imi sfredeleste urechea interna, externa si medie. “D-rraaaaaaaa”. Hm, te pomenesti ca oi avea parte de ceva adrenalina in dimineata asta. Accident, pana, gravida cu apa rupta in mjlocul soselei, vreun exhibitionist, un potential sinucigas pe bloc, pompierii?? Deschid ochii. Individu` de la volan imi impingea amenintator un ziar: “d-ra, ce telefon o fi asta????” Poftim? “Ce telefon o fi asta d-ra, de 1xxxxxx000 lei? E posibil asa ceva, d-ra? Irinel i l-a luat cadou lu` Monica! Se poate asa ceva, dra????? Nu le-a dat oamenilor salariile din luna octombrie si ii ia panaramei telefon de-asta scump cat o casa?” Ma mananca in cur si arunc: “a ….pai i-a luat si ceas de 383298729465 lei noi. El: “da, dra, spuneti si dvs se poate asa ceva? Si pe muncitorii lui sa nu-i plateasca?. Sa-i lase fara bani de sarbatori? E admisibil? Asa ne inraiesc pe noi. Ca n-o sa mai rabdam si o sa iasa razboi civil, dra!! Razboi civil! O sa vedeti, dra! Da` ce-are telefonul asta? Sau ceasu` ala de ce costa atat? ” Eu, mustacind, imi fortez norocu`: diamante. Gata, se lanseaza tirada. Ajungem la semafor. Pe fond de revolta sociala. Deodata claxoneaza luuung, intra in depasire si odata ajuns in dreptul primei masini, urla pe geam: “baaa, X5-ule!!!!! zdreantooo!!!!” Shit, ma fac mica. Cunostintele mele in ale OGU 195/2002…zic ca X5-ul nu gresea, dar ce stiu io. Facem dreapta, se iteste cladirea falnica a firmei, incep sa ma caut de protofel, platesc, bolborosesc un la revedere. Prestatoru` de servicii de transport inca profetea despre discrepantele sociale, borfasii care fac bani si rascoala ce-are sa vie….

Concluzii:
1. ia-ti papusha, adica papuse, permis si nu te mai lamenta. Ce daca esti chioara si omori vreo 2-3, s-asa suntem prea multi.
2. autobuzele lui Mazare iti stau in gat? Ete a dracu`, se crede printesa, nu vrea cu boschetii, putitorii, mustacioasele, axilele paroase, scarpinatorii la coaie si meltenii cu jeg si muci sub gheare.
3. cine e mai tare, regele sau imparatul?
4. ce bine e sa fii caine.

Ps. Taximetristul de azi mi-a zis numai “buna-dimineata, la multi ani si va urez servici usor” In rest, mutulica. Doar manele: “ printesa mea…..lasa-te pe spate, misca-te usor….ai talent si figuri in cel mai mare stil….jur pe viata mea….”

6 comentarii:

Anonim spunea...

[:-)

Anonim spunea...

1. Asa-ti trebuie, ca tu mereu ai adus maidanezi acasa. Si mai rau, in acest caz, e ca "duamna" provine din boschetii Bucurestiului, deci nu te mai mira ca nu-i ajungi cu prajina la nas.
2. Daca motzai pe tine de cand iti suna desteptatorul, de ce te mai trezesti? Iei caruta de bani de pomana, ca dormi in post.
3. Mai bine recunoaste ca nu esti capabila sa faci conversatie despre realitatea socio-culturala contemporana si ca te pastrezi ca o farfuza pentru colocvii si conferinte aburitoare cu savantii aia plicticosi de-i numesti prieteni !

Anonim spunea...

in primul rand sa lamurim ceva... primul comentariu a fost de incercare(chiar daca cineva anume spunea sa nu fac precizarea asta [:-) nu m-am putut abtine). Taximetria, acesta profesie atat de hulita de toata lumea, ar trebui sa fie totusi ceva frumos(doar se lucreaza cu oameni nu cu animale) dar din pacate in Romania nu se poate asa ceva. Parerea mea este ca nu profesia este de vina ci oamenii care o practica si oamenii care beneficiaza de ea. Exigenta a disparut lasand loc unei delasari colective care nu aduce nimic bun dupa sine. Toata lumea se plange ca taximetristul nu se comporta civilizat, taximetristul fura, taximetristul asculta muzica la maxim cu clientii in masina, etc. Intrebare: cati dintre dumneavoastra stimati clienti au cerut taximetristului restul la cursa( 0,5 - 1,5 lei), cati au cerut sa se dea muzica mai incet daca va deranja, cati au cerut sa traga pe dreapta ptr a cobora din taxi inainte de destinatie daca v-a deranjat ceva la soferul respectiv respectiv, cati au facut o reclamatie la dispecerat ptr ca taximetristul spune ca nu are sa dea rest? sa fim seriosi! ne si complacem in situatiile respective. preferam sa lasam de la noi decat sa intram intr-o polemica cu un taximetrist. daca ei nu sunt educati si nu au inteles inca de unde-si castiga painea atunci ar trebui sa li se aminteasca acest lucru dar comoditatea la romani este pe primul loc. este adevarat nu putem generaliza ca toti taximetristii sunt o apa si un pamant dar nici noi, clientii, nu suntem mai breji si atat timp cat nu luam atitudine suntem la fel de vinovati ca si ei!
concluzii:
1. vizitati Barcelona, merita!
2. cei 7 ani de acasa atarna greu in balanta
3. unde nu e nici D-zeu nu cere
4. nu e mai bine caine, naparlesti

Anonim spunea...

E super tare!!!!!! Suntem ca in "Metamorfoza " lui Kafka, treziti intr-un univers absurd. Nimic nu are logica, personajele sunt grotesti, noi ne transformam monstruos, ne pierdem forma fizica si pe cea mentala.
Dar nu suntem personaje ... Asta-i REALITATE...Aceeasi realitate pe care o gasesti pe strada, in magazine,in autobuze, la munca, in ROMANIA...

Anonim spunea...

O descriere plina de umor, rasu'-plansu', dar care poate fi extrapolata la jungla in care traim. Iti mai propun a alt aspect pe aceeasi tema: taximetristul, pericol pentru ceilalti participanti la trafic, mai ales cand ai si copii in masina. Te asteptam cu nerabdare.

Anonim spunea...

frumos postu`...da cred ca ar cam fi cazu` sa`tzi cumperi o masina , si asa scapi de stersu` taximetistilor ...plus ca ai sa invetzi si tu sa injuri(asta face bine la nervi)