joi, 17 aprilie 2008
Nepasare sau doar obisnuinta?
Dupa ce am vazut clipul si am ascultat versurile s-a nascut intrebarea din titlu in creierasul meu... Oare chiar am devenit nepasatori la suferinta altora? sau pur si simplu ne-am obisnuit cu toate necazurile din jurul nostru si multumim cui putem ca nu ni se intampla noua nimic? Oare chiar nu ne mai doare cand vedem o mama care isi plange copilul? Oare chiar trecem nepasatori pe langa cineva cu creierii imprastiati pe jos in urma unui accident? Oare chiar ne prefacem ca ascultam un prieten care sufera , gandind in taina " ce bine ca nu mi s-a intamplat mie"? Oare....????
Eu nu`mi doresc sa nu mai simt... ca as deveni altceva decat om.... voi???
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
De ce in taina? Eu cred ca toti gandesc chiar in glas "ce bine ca nu mi s-a intamplat mie", pentru ca anume asa este. Intelegi, Paulie, sunt atatea chestii teribile in lume, incat, daca ar fi sa le iei aproape de inima, mai bine iti bagi un glonte in cap chiar acum. Normal ca nepasarea nu e raspunsul, insa daca plangi pentru fiecare poveste trista... ce ramane pentru cei pentru care esti totul? Daca poti schimba ceva - da, are rost, fa ceea ce poti pentru a preveni sa nu se mai intample. Dar daca a fost - ce mai poti schimba? Mai ales ca deseori nici nu mai poti schimba nimic...
Trimiteți un comentariu